Cea mai veche menționare a unei școli aflate pe teritoriul comunei Albești este din anul 1825, când la schitul Vladnic exista o școală pentru călugări și preoți. Însă cele mai vechi școli, așa cum le cunoaștem astăzi, au fost înființate în satele Albești și Corni. Clădirile școlilor au fost construite în anii 1898-1899, la Corni și 1904-1906, la Albești. Cele două construcții erau de tip Spiru Haret, ministrul învățământului din acea perioadă care a construit sute de școli în întreaga țară, asemănătoare ca structură, cunoscute sub acest nume. Școala din Albești este atestată încă din anul 1868 (alte surse menționează anul 1862),[1] dar activitatea ei se desfășura în localul primăriei, care se afla pe terenul și într-un imobil donate de preotul Dimitrie Burghelea (a slujit ca preot la biserica Sf. Nicolae timp de 43 de ani, în perioada 1859-1902):[2]
„20 mai 1903, Domnule Ministru,
Subsemnatul preot econom Dimitrie Burghelea, din comuna Albești, plasa Crasna județul Fălciu, servitor al altarului timp de 40 ani, vin respectuos a vă aduce la cunoștință următoarele:
Din monitorul oficial din anul 1886, se dovedește darul ce am făcut consistând într-un local clădire cu 2 caturi din comuna Albești spre a servi de școală și primărie cea ce s-a și realisat încă din momentul dăruirii astfel că școala a fost în camera de sus, iar primăria în etagiul de jos. Astăzi însă, dl. Primar dorind a muta școala în altă casă sub motivul că școlarii ar fi pre sgomotoși; mă văd pus în trista posițiune de a constata că chiar mai înainte de a închide ochii se găsește mijlocul de a și trece alături cu voința și dorința mea nestrămutată ca școala și Primăria să rămână instalată în clădirea ce am oferit ca dar spre veșnica mea amintire. De acea consultându-mă cu sufletul meu și cu oamenii cei buni am hotărât să mai fac un dar consistând dintr-o casă cu 3 camere și 2 săliți cu pivniță sub ea, înconjurată cu 10 prăjini de loc cu arbori roditori și fântână tot în Comuna Albești și acista ni scopul ca pe această cuprindere să-și instaleze școala comunală. În acest înțeles, Domnule Ministru, vă rog să dispuneți a fi primită de onoratul Minister și acista donațiune. Astfel la întocmirea actelor necesare pe cheltueala ministerului, așa că pentru anul școlar 1903-1904 să dați ordin ca școala să se mute în noul local ce dăruesc, iar în cealaltă clădire să rămână numai ca local pentru primărie, pentru care vă rog să voiți a interveni la Minister spre a ordona autorităților comunale din comuna Albești să ea, la timp, acțiune”.[3]
Cererea preotului Burghelea este acceptată, iar școala se mută în clădirea donată de acesta.
În anul școlar 1882-1883 funcționează ca învățător cu titlu provizoriu Alex. Postescu. În anul 1895 învățători erau Alexandru Holban, la Albești și Gheorghe Croitoru, la Corni era V. Dimitriu. În anul 1936 învățători erau: Luca Vasile, Teletin Dumitru, Teletin Lucreția și Văscu Emil.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, bunul mers al școlii a fost îngreunat de mobilizările făcute, iar unii învățători din comuna Albești au fost nevoiți să plece pe front. La școala din Crasna funcționa ca învățător și director Gheorghe Sava, care în luna mai 1942 a fost mobilizat și trimis pe front, fiind înlocuit de învățătorul din Albești, Vasile Luca. Funcționează și ca director la școala din Gura Albești, situație care continuă până la sfârșitul anului 1944. Însuși învățătorul Vasile Luca a fost mobilizat luând parte la luptele de la Dalnic, aproape de Odesa, în calitate de comandant de pluton cu gradul de locotenent în rezervă. În anul 1943 conduce subcentrul extrașcolar de băieți în calitate de comandant.[4] Învățătorul Vasile Luca a fost un personaj implicat și important pentru comuna Albești, după cum reiese din documentele de arhivă.
[1] Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Ministerul Instrucțiunii, dosar 1806/1945, p. 64.
[2] Costin Clit, Considerații la istoria comunei Albești din județul Vaslui, cit., p. 272.
[3] Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Ministerul Școalelor, dosar 68/1903.
[4] Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Ministerul Instrucțiunii, dosarul 1806/1945, p. 4-8.
Sursa: Cartea COMUNA ALBESTI Istorie, Cultura și Oameni de Alexandru Profiri
Școala din satul Corni a fost înființată la 19 martie 1886. Construcția localului școlii începe la 18 mai 1898 și se termină la 12 septembrie 1899. Dintr-o cerere a învățătorului V. Dimitriu din Corni, adresată revizorului școlar la 30 noiembrie 1889 aflăm următoarele detalii despre vechiul local al școlii: „Cu profund respect vin a vă ruga se binevoiți a lua în considerațiune cele ce ve raportez relativ la suferințele ce îndur di cauza localului de școlă. Localul de școlă de la 15 octombrie a funcționat până la 23 noiembrie într-o casă închiriată de la un locuitor, Gheorghe Bălănescu, membru în Consiliul Comunal. Acest local de școlă nu întruneșce nici una di condițiunile unui local de școlă pe motivele urmitore: 1) Casa este în respintia a 2 drumuri fără nici o îngrădire, așa că porcii, vitele și gâșcele omenilor vin pentru ași găsi adăpost în jurul școlei tulburând astfel liniștea atât de necesară în școlă. 2) Sala de clasă este cu totul strâmtă așa că nici cele 5 bănci ce posedă școla nui pot încăpe, dar de cum se mai încapă și altele, căci populațiunea școlei e destul de numeroasă. 3) Este cu totul friguroasă, așa că cu tot focul ce se arde, căldura nu se mai vede și pe lângă că părinții copiilor zilnic reclamă suferințele copiilor, dar nici copii nu mai voiesc a veni la școlă. 4) Ca mijloc disciplinar este cu totul imposibilă locuința învățătorului în aceste case menite a veni numai de cârciumă după posițiunea lor liberă în mijlocul drumurilor. Aceste inconveniente și starea deplorabilă de lucruri mau silit de a căuta un alt local de școlă și fiind că în toată comuna casa cea mai bună pentru școlă este casa cu 2 caturi și 4 odăi ce se află în comună, fosta proprietate a domnului Grigore Movila și care acum este a mea proprietate și care după reparațiunile ce am făcut întrunesc condițiunile unui local de școlă și în care școla a mai funcționat de la 1886 până la 15 octombrie anul curent: 1) Este mult mai spațioasă, având 4 odăi, așa că în timp vom da odăi pentru sala de clasă. 2) Este cu mult mai călduroasă așa că copii nu numai că vin cu bucurie dar nici părinții lor nu mai au nimic de dorit. 3) Locuința subsemnatului este și local de școlă. Acestea după ce le am făcut cunoscute autorităților locale prin adrese după o așteptare vedind că nepăsarea este interesul pentru școlă și nemaiputând suferi de vreme și autoritatea comunală persistă a ținea școla la Bălănescu susținând astfel interesele consilierului dumnealor, am fost supus la șicane, calomnii am fost silit să îndur de la toate până ce în cele de urmă după ce pe toate căile am indus buna credință a domnului subprefect de plasă Crasna, apoi am început iar școala în casele lui Bălănescu, consilier care își pune interesul personal și al susținerii consiliului decât interesul general de a vedea școla adusă în stare mulțumită”.[1]
În anul 1886 proprietarul moșiei Vladnic, Cassian Lecca, oferă cadou școlii din satul Corni un clopoțel.[2]
Problema desfășurării cursurilor într-un local adecvat a continuat, iar la 1898 se începe construirea școlii mari. În clădirea școlii din satul Corni au trecut peste o sută de generații și majoritatea oamenilor satului au învățat în aceasta. În anul 1970 s-a construit anexa unde astăzi se află grădinița. În anul 2011-2012 a fost demolată și s-a construit o școală nouă, în care astăzi învață toți copiii comunei.
Următoarele informații provin din dosarul Căminului Cultural „Constantin Holban” din Albești, aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale. Căminul Cultural din Albești s-a înființat în anul 1939 și purta numele deputatului Constantin Holban.
„Proces-verbal: În ziua de 9 iulie 1939 am luat parte la constituirea căminului cultural din satul Albești-Fălciu.
La constituirea căminului au participat un număr de 65 gospodari. Căminul va purta numele domnului profesor Constantin Holban un vrednic fiu al acestui sat. Până la aprobarea lucrărilor de constituire, activitatea căminului va fi condusă de grupul de inițiativă având ca președinte pe domnul Gr. Timiscu, directorul școalei și secretar pe părintele Mihai Hogaș.
Urez conducătorilor mult spor la muncă pentru ridicare acestui sat.
Inspector C. Lascăr”.[1]
„Proces-verbal nr 3: Subsemnații membrii ai sfatului căminului cultural „Constantin Holban” din satul și comuna Albești jud. Fălciu, având organizația de funcționare în cadrul ei ca organ al Serviciului Social cu Nr. 542/6570 din 7 august 1939, în conformitate cu art. 115 din legea pentru înființarea serviciului social ne-am întemeiat în localul primăriei (al școalei fiind în reparație) și am procedat la constituirea biroului sfatului după cum urmează:
| Nr. | Numele și prenumele | Funcția
|
| 1. | Grigore Timircan | președinte |
| 2. | Pr. Sava Rotaru | vicepreședinte I |
| 3. | Gheorghe Ursache | vicepreședinte II |
| 4. | Emil Văscu | secretar |
| 5. | Vasile I. Luca | bibliotecar |
| 6. | Vasile Andronache | casier |
[1]Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Căminele Culturale, dosar 1534/1939, Căminul Cultural „Constantin Holban” Albești, fila 1.
Sursa: Cartea COMUNA ALBESTI Istorie, Cultura și Oameni de Alexandru Profiri
Aceste informații provin din dosarul căminului cultural „Aristide Malache” sat Corni aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale București. Căminul cultural din Corni a luat ființă în ziua de 20 august anul 1939 printr-o adunare generală în localul școlii primare din sat. Au fost convocați oamenii de seamă ai satului prin adrese individuale, afișe și bătăi de tobă. Înființarea s-a făcut în prezența delegatului Căminului Cultural județean, inspectorul C. Lascăr care a explicat regulamentul de organizare și funcționare a căminelor culturale.
S-a hotărât ca numele noului cămin înființat să fie „Aristide Malache” datorită faptului că boierul de pe Vladnic a donat atât terenul cât și materialul lemnos pentru construcția căminului, declarația lui A. Malache:
„Subsemnatul Aristide Malache, proprietarul moșiei Vladnic Comuna Corni-Albești Jud. Fălciu, declar prin prezenta următoarele: Simțind chemarea semenilor de astăzi și observând acțiunea de renaștere a țării prin Servicii Sociale, acțiuni pornite de Comitetul de inițiativă, pentru a înființa în satul nostru un cămin cultural și din dorința de a da pe lângă contribuția lunară și un sprijin material, mă oblig a dona Căminului Cultural din Corni-Albești Jud. Fălciu: terenul și materialul lemnos provenit din pădurea mea, necesar construirii localului propriu al Căminului”.[1]
Sediul căminului era în localul școlii primare deoarece în sat nu era alt loc unde se putea întâlni consiliul căminului, singurele clădiri spațioase ale satului erau Biserica și școala. Cotizația membrilor era de 24 lei anual sau puteau alege să plătească 2 lei lunar.
Conducerea căminului a fost stabilită în următoarea formulă:
Pentru început, actele de înființare ale căminului nu au fost aprobate de către Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, Regionala Ținutului „Dunărea de jos”, Căminul Cultural al Județului Fălciu, motivul fiind că numele dat căminului nu putea fi al unei personalități aflate încă în viață. Sfatul căminului „A. Malache” trimite o cerere la 13 ianuarie 1940, către președintele Fundației, în care se explica: „căminul poartă numele d-lui A. Malache, proprietar local, întrucât D-sa a făgăduit efectiv sprijin”, sfatul căminului aduce un al doilea argument pentru păstrarea numelui actual: „s-a aprobat ca numele Căminului din satul Albești, aceeași comună, să fie al d-lui C. Holban, profesor pensionar din București. Și dacă în aceeași comună s-a dat o aprobare, nu poate refuza numele celui din Corni”.
Sursa: Cartea COMUNA ALBESTI Istorie, Cultura și Oameni de Alexandru Profiri
